Skip to content
Cuvintel
Cuvintel

Povești, povestiri, fabule, nuvele, balade, poezii

  • Cuvințel
  • Postări
  • Povești scurte
  • Joc
Cuvintel

Povești, povestiri, fabule, nuvele, balade, poezii

aprilie 20, 2020decembrie 29, 2024

Psalmul de taină

Numărul de cuvinte: 294 | Timp estimat de citire: 2 minute
Bine ați venit la o nouă aventură plină de imaginație și surprize! Haideți să descoperim împreună ce se întâmplă mai departe. Ești gata? Să începem!

O, tu aceea de-altădată, ce te-ai pierdut din drumul
lumii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea şi-ai luat într-însul locul
mumii,
Femeie răspândită-n mine ca o mireasmă-ntr-o pădure,
Scrisă-n visare ca o slovă, înfiptă-n trunchiul meu:
săcure,
Tu ce mi-ai prins de cântec viaţa cu braţe strânse de
grumaji
Şi m-ai oprit ca să mi-o caut la tine-n palme şi-n obraji
Pe care te-am purtat brăţară la mâna casnică-a gândirii.
Cu care-am năzuit alături să leagăn pruncul omenirii.
Pur trandafir, bătut în cuie de diamant, pe crucea mea
Şi care-n fiece mişcare pierzi cu-o petală câte-o stea.
Pământ făgăduit de ceruri cu turme, umbră si bucate.


Tu care mi-ai schimbat cărarea şi mi-ai făcut-o val de
mare,
De-mi duce bolta-nsingurată dintr-o vâltoare-ntr-o
vâltoare,

Şi ţărmii-mi cresc în jur cât noaptea, pe cât talazul mi
se-ntinde
Şi ai lăsat să rătăcească undele mele suferinde;
Unde ţi-s mâinile să-ntoarcă în aer căile luminii?
Unde sunt degetele tale să-mi caute-n cunună spinii?
Şi şoldul tău culcat în iarbă, pe care plantele-l cuprind
Şi-ascultă-n sânul tău suspinul iubirii, cucerit murind?


Tu ce nfiori pe şesuri plopii când treci din creştet la
picioare,
Şi prinzi de tot ce te-ntâlneşte o plasă caldă de răcoare.
Tu ce scrutezi, scoţându-ţi sânii pe jumătate din
veştminte
Ca să-i sărute focul gurii, cuprinşi de mâini cu luareaminte,
Pustia vremii, străbătută de şoimi de scrum şi de nisip,
Cărora vântul le-mprumută o-nfăţişare fără chip;


Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o săgeată fără ţintă,
Şi frumuseţea ta făcută pare-a fi fost ca să mă mintă.
Dar fiindcă n-ai putut răpune destinul ce-ţi pândi făptura
Şi n-ai ştiut a-i scoate-n cale şi-a-l prăvăli de moarte,
ura;
Ridică-ţi din pământ urechea, în ora nopţii, când te
chem,
Ca să auzi, o! neuitată, neiertătorul meu blestem.

Tudor Arghezi poeziePsalmul de tainăTudor Arghezi

Navigare în articole

Previous post
Next post

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Postări aleatorii

  • Rezumat Aladin și lampa fermecată
  • Puişorul moţat
  • Sila Ţarevici şi Ivan Cămaşă Albă
  • Diafilm Croitorașul
  • Şireata
  • Moartea şi tăietorul de lemne
  • Şi iar mi-i sufletul la tine…
  • Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
  • Rezumat Motanul încălțat
  • Doi fraţi cuminţi
  • Baba Cloanța
  • Fata babei şi fata moşneagului
  • D-unde știi că sunt hagiu?
  • Dreptatea leului
  • Furnica şi omida
  • În ziua de Paşti
  • Ceașca fermecată
  • Cerbul fermecat – Carte Ilustrată
  • Rezumat Sarea in bucate
  • Vântul şi soarele
  • Lebăda şi puii corbului
  • Fetiţa cu chibrituri
  • Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei
  • Rezumat Micul Prinț
  • Împăratul Cioc de Sturz
  • Iepurele şi broaştele
  • Diafilm Ivan Turbincă
  • Povestea unui om leneş
  • Ursul păcălit de vulpe
  • Copiii văduvului şi iepurele vulpea lupul şi ursul

©2025 Cuvintel | WordPress Theme by SuperbThemes