Rezumat – Iepurele și broasca țestoasă, de Jean de La Fontaine.
Povestea Iepurele și broasca țestoasă scrisă de Jean de La Fontaine este o fabulă clasică care transmite o lecție valoroasă despre perseverență, răbdare și încredere în forțele proprii, chiar și atunci când ceilalți par mult mai rapizi, mai puternici sau mai avantajați.
Totul începe cu un iepure foarte mândru și încrezător în propriile abilități, care nu pierde nicio ocazie să se laude în fața celorlalte animale cu viteza lui. Fiind un alergător excelent, iepurele se consideră net superior tuturor și râde de oricine nu se mișcă la fel de repede ca el. Într-o zi, își bate joc de o broască țestoasă, cunoscută pentru ritmul ei extrem de lent și mișcările greoaie. Iepurele o ironizează, spunând că nici măcar dacă ar pleca cu o zi înainte, tot nu ar putea să-l întreacă într-o cursă.
Broasca țestoasă, calmă și înțeleaptă, nu se lasă afectată de glumele răutăcioase ale iepurelui. Cu o voce liniștită și hotărâtă, ea îl provoacă pe iepure la o întrecere. Toate animalele pădurii se strâng curioase să vadă cine va câștiga. Majoritatea sunt convinse că iepurele nu are cum să piardă o cursă împotriva unei țestoase.
Întrecerea începe. Iepurele, cu pași mari și rapizi, pornește în forță și în scurt timp se depărtează mult de țestoasă. Dar, sigur pe victorie, el decide să ia o pauză și se culcă la umbra unui copac, râzând în sinea lui de cât de ușor este totul. Gândește că mai are destul timp să se trezească și să ajungă la linia de sosire înaintea broaștei.
Între timp, țestoasa continuă să meargă încet, dar fără oprire. Ea nu se uită înapoi, nu se descurajează și nu își pierde concentrarea. Pas cu pas, se apropie de linia de sosire. Orele trec, iar iepurele doarme liniștit, sigur că va câștiga. Când în cele din urmă se trezește și se uită în jur, nu vede nicio urmă a broaștei și râde din nou, convins că este încă în urma lui.
Însă, când se apropie de final, iepurele are parte de o mare surpriză: broasca țestoasă este deja foarte aproape de linia de sosire. Aleargă cât poate de repede, dar **ajunge prea târziu**. Țestoasa trece prima linia de sosire și câștigă cursa.
Toate animalele sunt uimite de rezultat. Iepurele, rușinat, învață o lecție importantă: nu contează cât de rapid ești dacă nu ești perseverent și serios. Pe de altă parte, broasca țestoasă dovedește că răbdarea, munca constantă și seriozitatea pot duce la succes, chiar și în fața celor care par mai bine pregătiți.
Morala poveștii:
Graba strică treaba, iar perseverența și răbdarea aduc rezultate mai bune decât lenea și aroganța. Nu subestima niciodată pe cineva doar pentru că se mișcă mai încet – uneori, cei mai liniștiți sunt și cei mai determinați.