Pintea-n munte să suie,
Mândră curte zugrăvea,
Cu cătane-o d-îngrădea,
Cu frunze-o acoperea.
Numai Pintea ş-o strigat:
– Dintre voi de s-a afla,
De s-a afla careva
Să meargă la Baia Mare
După pită, după sare,
După vin din cel mai tare
Ce beau domnii la gustare.
Nimeni nu s-o mai aflat,
Numai a Pintii fârtat;
Numai el că şi-o strigat:
– Mere-oi, Pinteo, mere-oi eu,
De mi-ai da tu murgul tău,
Murguţul tău cel de vânt,
Cu coama până-n pământ;
De mi-i spune moartea ta,
Moartea ta din ce ţi-a sta?
– Moartea Pintii-i atâta-ră:
Trei grăunţă de secară,
Trei de grâu de primăvară,
La Pintea la subsuoară;
Trei grăunţe de grâu sfânt
Ş-un plumbuţ mândru de-argint,
La Pintea fără de rând.
El în Baia când o-ntrat,
Toţi băieşii l-o-ntrebat:
– Spune-ne moartea Pintii!
– Moartea Pintii nu oi spune
De mi-ai da oricât în lume.
– Spune-ne moartea Pintii,
Pă tine te-om omorî!
– Moartea Pintii-i atâta-ră:
Trei grăunţe de grâu sfânt
Ş-un plumbuţ mândru de-argint,
La Pintea fără de rând.
– Nici acela nu-i viteaz
Care dă sfat la fârtaţi.
Şi eu unul mi l-am dat
Şi capu mi l-am mâncat.
Nu e prafuit – revizuit în Iulie 2025, Cuvintel