Vântul şi soarele se certau într-o zi, fiecare dintre ei considerând că el este mai puternic. Vântul spunea că el poate dărâma copacii falnici, poate ridica în văzduh casele, poate umfla pânzele corăbiilor, poate poate muta norii dintr-o parte în alta. Soarele spunea că el poate topi zăpezile, poate transforma apa în nori iar toate plantele care acoperă pământul nu ar putea trăi fără el.
Deodata, cei doi au zărit un călător venind pe un drum, iar soarele i-a spus vântului: „Cred că am găsit un mijloc prin care să stabilim cine dintre noi are dreptate. Care dintre noi doi reuşeşte să îl facă pe călător să îşi scoată mantia, va fi considerat mai puternic. Incepe tu.” Vântul a fost de acord, gândind în sinea lui că este o sarcină foarte uşoară.
Soarele s-a dat deoparte, în spatele unui nor, iar vântul a început să sufle cât putea mai tare asupra călătorului. Însă, cu cât mai mult bătea vântul în om, cu atât mai tare acesta îşi strângea mantia în jurul trupului sau. În cele din urmă, cuprins de disperare, vântul a renunţat.
Apoi, soarele a iesit din nori şi şi-a trimis din plin razele peste călător. Acesta, găsind în curând că era prea cald pentru a merge astfel pe jos, şi-a dezbrăcat mantia.
Morala: Bunatatea are un efect mai mare decât severitatea.