Frunză verde a malinii,
Plecat-o turma Dunchii
Şi cu fratele Bercii.
Marţi stâna Dunchii o plecat,
Joi, Ion Berciu s-o-necat
La Luha, din sus de sat,
Că grea ploaie o plouat,
Izvorul s-o turburat
Şi Ion Berciu s-o-necat.
După-aceea l-o aflat
La Luha, din jos de sat.
Şi el, bietul, n-o avut
Nice pânză pe obraz,
Fără scoarţă de buhaş;
Nici scânduri de copârşeu,
Fără scoarţă de durzeu.
Numai el ş-o poruncit
Pe un fir de iarbă verde
Şi la feciori şi la fete
Să facă bine să-l ierte.
Şi soru-sa, Palaguţă
Tot să-l cânte mândru-n frunză,
Tot să-l cânte răspicat
Să se-audă peste sat
Că Ion s-o înecat.
Pe Ion că l-or jeli
Fetele cu mununile,
Nevestele cu cepsele.
Colea la Sfântă Mărie,
Vremea-i oilor să vie
Ion Berciu să rămâie.
La mormântul lui i-o pus
Trâmbiţa lui de-a dreapta
Şi fluierul de-a stânga.
Vânturi mari că şi-or sufla,
Trâmbiţa şi-a trâmbiţa,
Fluierul şi-a fluiera,
Mare jele-n lumea-a fa’.
Tot pe Ion l-o jelit
Oile cu lânile,
Mieii cu jocurile,
Berbecii cu coarnele.
Ca nou: actualizat în Iulie 2025, Cuvintel