Numărul de cuvinte: 390 | Timp estimat de citire: 2 minute
Iepurele s-a-ntâlnit odată cu elefantul.
— Ce-i cu tine, unchiule? l-a întrebat. De ce ţi-s ochii atât de trişti?
— Ce mă mai poate înveseli, dacă trebuie să mor la prânz? i-a răspuns elefantul.
Nu l-a crezut iepuraşul.
— De ce să mori, unchiule elefant? Priveşte cât eşti de uriaş.
— Toată tărășenia porneşte de la tigru — a spus elefantul, răsuflând atât de aprig, încât frunzele prinseră a se scutura din copaci. Toată tărăşenia porneşte de la tigru. Mi-a poruncit ca la prânz să mă înfiinţez la adăpătoare. Şi mi-a făgăduit că mă mănâncă acolo…
Şi bietul elefant şi-a lăsat atât de jos capul, că trompa i-a ajuns pân’ la pământ.
— Ai și găsit de cine să te temi! De tigru… — a grăit iepurele. Suie-mă pe capul tău şi-ai să scapi!
Dacă elefantul i-a dat ascultare, iepurele a mai spus:
— Acu’ ia-o către adăpătoare. Şi nu uita: când te-oi iovi cu lăbuţa, lasă-te la pământ și fă-te c-ai murit.
Numai ce-a coborât elefantul către izvor, că tigrul s-a și ivit în depărtare. Atunci iepurele a scos un ţipăt, l-a muşcat de ureche pe elefant şi-a strigat:
— Ptiu, ce carne greţoasă! Nici nu se poate mânca! Mai degrabă oi face din pielea ăstui elefant un aşternut pentru pui!
Şi iepurele l-a lovit pe elefant cu lăbuța. Elefantul o dată a căzut grămadă și s-a prefăcut c-a murit.
S-a înspăimântat tigrul. Of, ce mai fiară! Dintr-o singură lovitură a doborât ditai elefantul…
Iar de pe capul elefantului, iepurele a sărit pe malul adăpătoarei, s-a întors către tigru și-a grăit:
— În sfârșit, voi prânzi și eu ca lumea! De când mă ştiu n-am mâncat ceva mai gustos decât ficat de tigru!
Şi, ridicindu-se pe labele dindărăt, iepurele fără frică s-a îndreptat către stăpânul junglei.
Nemaiputându-și înfrâna spaima, tigrul a zbughit-o în desiș. Atunci iepurele i-a strigat din urmă:
— N-ai să-mi scapi! Să știi că răscolesc azi toată pădurea și, cum dau de tine, cum te înghit!
A tot fugit tigrul până-n peştera lui; acolo s-a odihnit, a răsuflat și și-a spus:
„Cu fiare d-astea-i mai bine să n-ai de-a face! Pe dată mă și mut în codrul de alături!”
Zis şi făcut.
Iar elefantul le-a povestit tuturor dihăniilor din junglă cum a scăpat. Şi cu toate l-au lăudat pe iepuraşul cel isteţ, în vreme ce au râs de tigrul cel prost.
— Ce-i cu tine, unchiule? l-a întrebat. De ce ţi-s ochii atât de trişti?
— Ce mă mai poate înveseli, dacă trebuie să mor la prânz? i-a răspuns elefantul.
Nu l-a crezut iepuraşul.
— De ce să mori, unchiule elefant? Priveşte cât eşti de uriaş.
— Toată tărășenia porneşte de la tigru — a spus elefantul, răsuflând atât de aprig, încât frunzele prinseră a se scutura din copaci. Toată tărăşenia porneşte de la tigru. Mi-a poruncit ca la prânz să mă înfiinţez la adăpătoare. Şi mi-a făgăduit că mă mănâncă acolo…
Şi bietul elefant şi-a lăsat atât de jos capul, că trompa i-a ajuns pân’ la pământ.
— Ai și găsit de cine să te temi! De tigru… — a grăit iepurele. Suie-mă pe capul tău şi-ai să scapi!
Dacă elefantul i-a dat ascultare, iepurele a mai spus:
— Acu’ ia-o către adăpătoare. Şi nu uita: când te-oi iovi cu lăbuţa, lasă-te la pământ și fă-te c-ai murit.
Numai ce-a coborât elefantul către izvor, că tigrul s-a și ivit în depărtare. Atunci iepurele a scos un ţipăt, l-a muşcat de ureche pe elefant şi-a strigat:
— Ptiu, ce carne greţoasă! Nici nu se poate mânca! Mai degrabă oi face din pielea ăstui elefant un aşternut pentru pui!
Şi iepurele l-a lovit pe elefant cu lăbuța. Elefantul o dată a căzut grămadă și s-a prefăcut c-a murit.
S-a înspăimântat tigrul. Of, ce mai fiară! Dintr-o singură lovitură a doborât ditai elefantul…
Iar de pe capul elefantului, iepurele a sărit pe malul adăpătoarei, s-a întors către tigru și-a grăit:
— În sfârșit, voi prânzi și eu ca lumea! De când mă ştiu n-am mâncat ceva mai gustos decât ficat de tigru!
Şi, ridicindu-se pe labele dindărăt, iepurele fără frică s-a îndreptat către stăpânul junglei.
Nemaiputându-și înfrâna spaima, tigrul a zbughit-o în desiș. Atunci iepurele i-a strigat din urmă:
— N-ai să-mi scapi! Să știi că răscolesc azi toată pădurea și, cum dau de tine, cum te înghit!
A tot fugit tigrul până-n peştera lui; acolo s-a odihnit, a răsuflat și și-a spus:
„Cu fiare d-astea-i mai bine să n-ai de-a face! Pe dată mă și mut în codrul de alături!”
Zis şi făcut.
Iar elefantul le-a povestit tuturor dihăniilor din junglă cum a scăpat. Şi cu toate l-au lăudat pe iepuraşul cel isteţ, în vreme ce au râs de tigrul cel prost.
Actualizare recentă pe Cuvintel, Iulie 2025