Un grădinar oarecînd
La zapciu în sat mergînd
Cu poclon de zarzavat,
Într-acest chip l-a-ntrebat:
-Cocoane, ești înțelept,
Și toate le judeci drept.
Rog, ca un supus ce sînt,
Să am parte de cuvînt;
Cînd în grădina cuiva
Va intra vrun bou cumva
Și o va călca de rînd,
Răsadurile păscînd,
Acel sărac creștinaș
Să rămîie pagubaș,
Or să facă în alt fel,
Fiind păcat și de el ?
-Ba, ba, zapciul a zis,
În pravilă este scris
Ca, cînd vreun dobitoc
Va intra în vreun loc
Și sadul îi va mînca,
Sau călcînd îl va strica,
Stăpînul acelui loc
Să prinză vita pe loc,
Ș-a cui va fi va plăti
Pe cît să va socoti.
-Dacă este așa, dar,
Zise bietul grădinar,
Ca un drept judecător
Astăzi îmi ești bun dator:
Vaca dumitale chiar
-Mă mir cum n-a dat în par
Că sărind gardul ș-întrind,
A păscut toate de rînd.
-Ce ? zapciul s-a răstit,
Vaca mea zici c-a sărit!
Și cine ț-e vinovat ?
De ce nu faci gard înalt ?
Șl încă mai îndrâznești
Să vii sâ te jeluiești ?
leși afarâ d-aci-ți spui,
C-acum să te bată pui.
Grădinarul pagupaș
Numărul de cuvinte: 187 | Timp estimat de citire: 1 minut
Dragi prieteni, pregătiți-vă să porniți într-o aventură fermecată, unde fiecare colț ascunde o poveste și fiecare pas este un mister de descoperit! În acest tărâm al imaginației, prietenii necuvântători au secrete de împărtășit, iar copacii șoptesc taine uitate. Sunteți gata să aflați ce surprize vă așteaptă?