Numărul de cuvinte: 138 | Timp estimat de citire: 1 minut
Maestrul Zen Ryokan trăia în singurătate, într-o grotă aflată la poalele unui munte.
Un hoț a venit într-o noapte cu gândul să îl jefuiască dar, odată intrat în grotă, și-a dat seama că
Ryokan nu avea nimic. În întreaga peșteră, nu era măcar un singur lucru pe care să îl poată fura!
Ryokan l-a surprins și, văzându-i dezamăgirea, i-a spus: Probabil ai bătut drum lung până aici, în pustietățile astea. Nu te pot lăsa să pleci cu mâinile goale. Îți dăruiesc hainele mele!
Și, dezbrăcându-se, i-a oferit omului veștmintele sale. În timp ce hoțul pleca, prea uimit ca să mai poată spune ceva, Ryokan se gândea, privind lună: Sărmanul om! Mi-ar plăcea să îi fi putut dărui ceva mai mult, cum ar fi luna asta frumoasă de pe cer.
Un hoț a venit într-o noapte cu gândul să îl jefuiască dar, odată intrat în grotă, și-a dat seama că
Ryokan nu avea nimic. În întreaga peșteră, nu era măcar un singur lucru pe care să îl poată fura!
Ryokan l-a surprins și, văzându-i dezamăgirea, i-a spus: Probabil ai bătut drum lung până aici, în pustietățile astea. Nu te pot lăsa să pleci cu mâinile goale. Îți dăruiesc hainele mele!
Și, dezbrăcându-se, i-a oferit omului veștmintele sale. În timp ce hoțul pleca, prea uimit ca să mai poată spune ceva, Ryokan se gândea, privind lună: Sărmanul om! Mi-ar plăcea să îi fi putut dărui ceva mai mult, cum ar fi luna asta frumoasă de pe cer.
Informațiile au fost actualizate în Iulie 2025 pe Cuvintel