– Piei, scârnăvie!, zise Leul cu mânie,
Răstindu-se la un Tăun.
– Tu crezi că mult îmi pasă mie
Că ţie unii rege-ţi spun?
Ce, vrei să te măsori cu mine?
Te-oi sătura, eu, de război!
Doar boii-s mai voinici ca tine,
Şi eu îi mân pe unde voi!
Sunând pe loc chiar el asaltul
Şi săgetând înaltul,
Îi bâzâie pe la obraji
Şi-l ciupe crâncen de grumaji.
Se zbate patrupedul, cu ochii foc, greoi
Şi spumegând, scrâşnind ca un nebun,
Răcneşte de mânie ca-n ziua de apoi
De tremură jivinele-n zăvoi.
Şi tot cumplitul lor război,
Universalul tărăboi,
E opera unui Tăun!
Îl pişcă-ntruna peste tot,
Ba de spinare, ba de bot;
Iar când îi intră într-o nară,
Se face Leul foc şi pară:
Şi rage, geme, se sfâşie,
Turbând de chin şi de mânie
Şi ameţit, trudit şi frânt,
Se prăbuşeşte la pământ…
Ispitele trufiei adesea ne împing
Să ne împăunăm prea mult cu gloria.
Pornind să-şi trâmbiţeze, chiar el, în slăvi, victoria,
Se prăpădi Tăunu-ntr-o plasă de Paing.
Eu cred că două tâlcuri poţi să desprinzi de-aici:
Întâi că dintre inamici,
Mai de temut sunt cei mai mici.
Şi-al doilea că cei ce, deseori,
Din mari primejdii, ies biruitori,
N-ajung mereu la capăt s-o tot scoată,
Ci pier cândva dintr-o nimica toată.
Că, vezi, aşa-i norocul: se-nvârte ca o roată!
Leul şi Tăunul
Numărul de cuvinte: 221 | Timp estimat de citire: 2 minute
Dragi prieteni, pregătiți-vă să porniți într-o aventură fermecată, unde fiecare colț ascunde o poveste și fiecare pas este un mister de descoperit! În acest tărâm al imaginației, prietenii necuvântători au secrete de împărtășit, iar copacii șoptesc taine uitate. Sunteți gata să aflați ce surprize vă așteaptă?