Rezumat – Povestea Păsării Roc (poveste arăbească).
Povestea Păsării Roc își are originea în lumea fabuloasă a poveștilor arabe, fiind adesea legată de aventurile lui Sindbad Marinarul. Este o poveste plină de întâmplări uimitoare, locuri magice și creaturi neobișnuite.
Totul începe cu Sindbad, un tânăr negustor din Bagdad, care pornește într-o nouă călătorie pe mare, dornic să descopere lumi necunoscute și să își încerce norocul. Însoțit de alți marinari curajoși, el pleacă pe un vas mare, traversând oceanele și înfruntând valurile uriașe.
După câteva zile de călătorie, corabia lor ajunge într-un loc neobișnuit — o insulă ciudată care părea pustie, dar plină de verdeață. Bucuroși că găsiseră pământ uscat, marinarii coboară pe insulă pentru a face focul și a-și trage sufletul. La un moment dat, Sindbad observă o formă uriașă care se ridică din mijlocul insulei. Era un ou gigantic, mai mare decât orice văzuse până atunci. Când se apropie, își dă seama că este un ou de pasăre, atât de mare încât putea adăposti mai mulți oameni înăuntru.
În acel moment, cerul începe să se întunece, deși era ziua în amiaza mare. Când ridică privirea, Sindbad vede o pasăre uriașă care se apropia, acoperind soarele cu aripile ei imense. Era Pasărea Roc, o creatură legendară despre care auzise doar în povești. Aripile ei erau atât de mari încât puteau provoca furtuni doar bătând din ele, iar ghearele puteau prinde animale mari precum elefanții.
Speriați, marinarii se ascund, dar Sindbad, fascinat de această creatură uimitoare, are o idee curajoasă. Se leagă cu brâul de piciorul păsării, sperând că aceasta îl va duce în locuri necunoscute. A doua zi dimineață, Pasărea Roc își ia zborul purtându-l pe Sindbad prin înaltul cerului. Zboară ore în șir, trecând peste munți, mări și deșerturi.
În cele din urmă, Pasărea Roc coboară într-o vale adâncă, plină de diamante uriașe și pietre prețioase de toate culorile. Sindbad, deși era uluit de frumusețea locului, observă și pericolul din jur: șerpi uriași, cu solzi lucioși, care se strecurau printre pietre. Această vale era cunoscută drept „Valea diamantelor”, un loc unde niciun om nu putea ajunge fără ajutorul Păsării Roc.
Însă norocul lui Sindbad nu se termină aici. În această vale periculoasă, negustorii din alte părți aruncau bucăți mari de carne crudă de pe stânci. Diamantele se lipeau de carne, iar când Păsările Roc veneau să ia bucățile de carne, le duceau în cuiburile lor de pe vârfurile munților. Acolo, oamenii curajoși le recuperau și adunau pietrele prețioase. Sindbad, cunoscând acest truc, se leagă de o bucată mare de carne. În scurt timp, una dintre Păsările Roc îl ridică și îl duce într-un loc sigur, pe vârful muntelui.
Ajuns din nou în siguranță, Sindbad reușește să culeagă câteva dintre diamantele care se lipiseră de carne și pornește spre casă. Întors la Bagdad, își povestește aventurile extraordinare și devine și mai bogat și mai respectat pentru curajul și istețimea sa.
Pasărea Roc rămâne în mintea tuturor ca un simbol al măreției și misterului, o creatură care, deși periculoasă, l-a ajutat pe Sindbad să scape dintr-o situație imposibilă și să descopere locuri nemaivăzute de alți oameni.
Această poveste ne arată că uneori curajul, inteligența și dorința de a descoperi lucruri noi pot transforma chiar și cele mai periculoase aventuri în reușite uimitoare.