Skip to content
Cuvintel
Cuvintel

Povești, povestiri, fabule, nuvele, balade, poezii

  • Cuvințel
  • Postări
  • Povești scurte
  • Joc
Cuvintel

Povești, povestiri, fabule, nuvele, balade, poezii

April 29, 2020December 29, 2024

Ursul şi lupul

Numărul de cuvinte: 343 | Timp estimat de citire: 2 minute
Bine ați venit la o nouă aventură plină de imaginație și surprize! Haideți să descoperim împreună ce se întâmplă mai departe. Ești gata? Să începem!

Împărăţia dobitocească,
Ca şi a noastră cea omenească,
Statornicie vecinică n-are:
Toate supuse sânt la schimbare!
Din mână-n mână sceptrul se plimbă.
Cel de ieri mare astăzi e mic;
Leu pe urs bate, urs pe leu schimbă,
Dintr-o întâmplare prea de nimic.
De curând ursu pe leu schimbase,
Şi pe domnescul tron înălţat,
Cârma în labe tare-o luase,
Şi cu verzi tufe sta-ncoronat.
Dator eu însă sânt a vă spune
Că ursu-acela, măcar că urs,
Dar simtimente avea preabune:
D-al obştei bine era pătruns.
Fiarele toate-ndată ce-aflară
Că le-a dat cerul un stăpân nou,
Să se închine lui alergară,
Una c-o vacă, alta c-un bou.
Lupul în urmă spre tron se duce,
Şi după vechiul bun obicei
Măriei-sale plocon îi duce,
Şi înainte-i pune doi miei.
Într-o frumoasă precuvântare,
Îi dovedeşte c-ar fi având
Nişte hrisoave arătătoare
Ce-au făcut urşii, zău nu ştiu când.
C-aste hrisoave, pe piei de oaie
Scrise cu apă, spun lămurit
Cum au mers urşii la o bătaie,
Şi câte mure ei au jertfit.
Cu plecăciune apoi i-arată
Cum că din suflet s-a bucurat
De întâmplarea cea minunată,
De-ncoronare când a aflat,
Cum că doreşte supus să-i fie,
Că totdeauna el l-a iubit,
Că pentru dânsul vieţi o mie
Să le jertfească e mulţumit.
Astfel de vorbe se zic în lume,
Însă drept formă se socotesc;
Căci fieşcine le ia de glume,
Care se uită cât se vorbesc.
Dar ursul crede, se amăgeşte,
În slujbe pune neamul lupesc:
Cum că prieteni are, gândeşte,
Care persoana lui o slăvesc.
După o vreme leul se scoală,
Tocmai când urşii mort îl credea,
După o mare şi lungă boală,
Vine să-şi ceară tronul ce-avea.
Locuitorii se îngroziră;
Veste se duse pân’ la palat;
Lupii îndată la lei fugiră;
P-al lor prieten toţi l-au lăsat.
Taurii numai, ce niciodată
A-i fi prieteni nu s-au jurat,
Peste cinci sute veniră-ndată,
Pe crai şi ţară ei au scăpat.
Prea cu lesnire omul se-nşală!
Dar foarte mare face greşală
Cine la vorbe dă crezământ.
Faptele numai ne dovedeşte
Fieştecine cât preţuieşte,
D-avem prieteni şi care sânt.

Grigore Alexandrescu fabulăGrigore AlexandrescuUrsul şi lupul

Post navigation

Previous post
Next post

Postări aleatorii

  • Fata moşului cea cuminte şi harnică şi fata babei cea haină şi urâtă
  • Câinele care-şi lasă prada pentru umbră
  • Sluga și zamindarul
  • Diafilm Voinicelul
  • Rândunea uşoară-n zbor
  • Poveste
  • Despre Clopoțica
  • Bufonul şi ţăranul
  • Țareviciul vrăjit
  • Cei trei purceluși
  • Dreptatea leului
  • Hoțul și înțeleptul Zen
  • Privighitoarea şi păunul
  • Ivan Fecior-de-Ţăran și balaurul
  • Rezumat Frumoasa din padurea adormita
  • Un porumbel
  • Doi prieteni
  • Diafilm La Carnaval
  • Broasca ţestoasă şi vulturul
  • Boul şi viţelul
  • Făt-Frumos cel rătăcit
  • Banditul și Cotonogeală
  • Unchiaşul şi Măgarul
  • Cântărețul și baba
  • Melancolie
  • Păsărarul cel isteț
  • Mângâiere
  • Iepurele și ariciul
  • De ce?
  • Diafilm Moș Ion Roată

©2025 Cuvintel | WordPress Theme by SuperbThemes